Experienţa personală – îndepărtarea tatuajului

La vârsta de 16 ani mi-am făcut primul tatuaj pe omoplatul drept, roşu cu negru de dimensiuni 15cm/20cm. Maşina de tatuat cu care a lucrat persoana respectivă era improvizată, acul era bold şi tuşul era Rotring, tuş de scris pe hârtie. Nu e nevoie să îmi spuneţi că am fost inconştientă când am făcut asta, ştiu deja.

După 2 ani tatuajul a început să se comporte ciudat. În primul rând când se schimba vremea mă durea umărul, în al doilea rând la fiecare duş fierbinte liniile tatuajului se umflau destul de mult. La 20 de ani am ajuns la concluzia că trebuie să îl îndepărtez.

Cu recomandare am ajuns la Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arsuri şi m-a văzut un domn doctor la care din câte am înţeles nu se ajunge uşor. Dânsul s-a uitat la tatuaj şi mi-a spus că nu mă poate opera pentru că e prea mare şi o să rămân cu cicatrici. Mi-a spus de asemenea că nu îşi explică faptul că mă doare umărul, dar tatuajul se irită la apa caldă pentru că tuşul este foarte adânc în piele, ajungând până la stratul de grăsime. Mi-a spus că trebuie să îl îndepărtez deoarece există riscul ca din cauza acelui tuş să fac cancer de piele. M-a îndrumat spre Clinica Lasermed la doctorul Niculae.

Am sunat la Lasermed şi mi-am făcut o programare la doctorul Niculae. Dânsul m-a văzut şi a spus că putem începe şedinţele cu laser cu CO2, mi-a explicat că nu doare pentru că mi se aplică o cremă cu efect analgezic şi că cel mai probabil nu voi avea cicatrici. Mi-a spus că tatuajul nu va fi îndepărtat complet şi că nu ştie cât de mult va fi îndepărtat, rămâne de văzut în timp.
Ziua în care a avut loc prima şedinţa a decurs astfel:

Am ajuns la clinică şi asistenta d-lui doctor mi-a aplicat o cremă analgezică peste tatuaj şi mi-a spus să revin peste o oră (prima surpriză, nu ştiam că durează o oră să îşi facă efectul). Am localizat o cafenea în apropiere şi m-am plictisit timp de 50 de minute, apoi m-am întors la clinică. Am ajuns în sfârşit în sala de operaţii. Laserul arată ca un pix care în loc de pastă are o rază de lumina. Senzaţia nu era neapărat de durere, am simţit de fapt puţin mai multă durere decât atunci când mi l-am făcut. În încăpere a început să miroase a carne arsă destul de repede. Doctorul mă tot întreba dacă sunt ok, am aflat ulterior că cei mai mulţi pacienţi se manifestă destul de zgomotos, iar eu am stat cuminte şi nu m-am plâns de nimic.

La sfârşitul intervenţiei care a durat între 20 şi 30 de minute mi s-a aplicat pe zona respectivă o cremă granulata cu uree apoi un bandaj de dimensiuni 30cm/50cm. M-am îmbrăcat şi am plecat urmând să revin a doua zi pentru schimbarea bandajului (altă surpriză, nu ştiam de bandaje). În maşină (nu conduceam eu) a început să mă doară foarte tare umărul şi să mă usture zona tatuată. După 4 ore, de sub bandajul aplicat la clinică a început să curgă sânge. Am sunat să întreb dacă e normal, dar nu mai era nimeni decât un medic pentru urgenţe care mi-a spus că pot veni să mă vadă. Am ajuns înapoi, mi-a desfăcut bandajul, a zis: vai de mine! şi atât. M-a liniştit că nu s-a întâmplat nimic doar că rana a supurat mai mult decât normal, m-a bandajat şi mi-a urat mult noroc.

Seara mi-am dat seama că cineva trebuie să mă spele pentru că bandajul meu era pe jumătate de spate şi oricum dacă ridicam mână mă durea foarte tare.Tatuajul a supurat în continuare în cursul nopții şi durerile s-au intensificat însă am reuşit să adorm cu un somnifer.

A doua zi, dimineaţa, bandajul era îmbibat de sânge şi plasmă. Am ajuns la clinică mai repede decât doctorul, dar oricum pe dânsul nu l-am mai văzut până la următoarea intervenţie (altă surpriză). Asistenta dânsului (foarte drăguţă şi amabilă) mi-a spus că nu-i nimic, se întâmplă să mai supureze rana. Apoi a făcut un lucru pe care nu o să îl uit niciodată: cu crema aceea granulată cu uree (ureea este extrem de iritantă pe pielea sănătoasă, imaginaţi-vă ce face pe carne vie) a început să mă frece pe rană. Am crezut că o să leşin de durere, mi-au dat lacrimile ca unui un copil mic. Bineînţeles că nu mi-a spus nimeni despre partea asta. Când a terminat m-a rebandajat cu aceeaşi cremă cu uree şi mi-a arătat bandajul cu care stătusem peste noapte: pe compresele sterile se vedea clar tatuajul, exact conturul negre şi în mijloc roşu. Nu mi-a venit să cred cât de mult pigment s-a îndepărtat de la prima şedinţă.

A urmat altă zi cu bandaj îmbibat în sânge, dar nu atât de rău ca în prima zi. Altă noapte nedormită, alţi nervi cu spălatul şi cu durerile de umăr. La a două şedinţa de schimbat bandaje la clinică am avut parte de acelaşi tratament: frecat cu granule de uree. Mi-a explicat că trebuie să ţină rană deschisă cât mai mult timp, e singurul fel în care pigmentul poate fi îndepărtat.

Am avut parte de bandajare şi uree timp de 7 zile după care trebuia să mă bandajeze cineva acasă de două ori pe zi. Acei cineva care m-au bandajat pe mine mă încurajau că arată bine, dar nimeni nu a crezut că o să se vindece rana fără alte urmări. Compresele se lipeau de rană şi îmi turnau apa oxigenata să le dezlipească, apoi cu apa oxigenata spălau toată zonă respectivă după care mi se aplică baneocin (antibiotic) primele 3 zile şi dermazin (cicatrizant) următoarele. Schimbatul bandajului dura 10 minute şi se făcea cu pauze pentru că durerea era insuportabilă.

Bandajele erau necesare până când rana se vindeca, în cazul meu 3 săptămâni de la şedinţa de laser, dar am aflat că sunt caz fericit. Chiar doctorul mi-a spus că mă vindec repede şi frumos.
Rezultatele au fost bune şi am revenit după 6 săptămâni pentru o nouă şedinţa, nu sunt genul de persoană care să se dea bătută. Totul s-a repetat, mai puţin faptul că zona nu a supurat atât de mult că prima dată şi că acum ştiam la ce să mă aştept.

Am făcut în total 13 şedinţe la capătul cărora doctorul a spus că laserul cu CO2 nu mai are nici un efect asupra tatuajului meu şi că trebuie să îl încercam pe cel cu rubin. În acel moment tatuajul era îndepărtat în proporţie de 90%, nu mă mai durea umărul când se schimba vreme şi nici nu se mai irita de la apa caldă. Am acceptat să fac o şedinţa cu laser cu rubin care s-a desfăşurat în mod banal: procedura cu laser a fos la fel apoi am fost bandajată fără crema cu uree. Mi-a spus că a două zi trebuie să îmi dau jos bandajul şi nu mai este nevoie de altă îngrijire specială a zonei. Am făcut fotografii înainte şi după, eu nu am sesizat nici o diferenţă.

În tot acest timp am citit foarte mult din domeniul laserului şi ştiam că în România nu sunt lasere performante. Am abandonat aşadar clinica Lasermed pentru ca doream in continuare rezultate şi găsisem o clinică în Germania care avea ultima tehnologie de laser şi eram hotărâtă să merg pentru o şedinţă, dar s-a întâmplat ceva în viaţa mea mai important decât tatuajul. În următorii ani lucrurile s-au schimbat de prea multe ori că să mai revin la ideea clinicii din Germania.

Procesul de îndepărtare a tatuajului a durat aproximativ un an şi opt luni, iar în jumătate din acest timp eu am avut bandaje şi m-am spălat pe păr în chiuvetă. După 6 luni deja mă puteam spăla singură şi pe corp, nu aveam nevoie decât de schimbatul bandajelor de două ori pe zi. Mi s-a spus că trebuie să feresc tatuajul de soare 1 an de la ultima şedinţă şi când am fost la mare l-am acoperit mereu în strat gros de produs cu SPF 50. Costurile au fost mari, dar depind de mărimea tatuajului şi nu are rost sa dau cifre mai ales că s-au schimbat cu siguranţă. Totuşi, cu cat este tatuajul mai nou şi tuşul mai la suprafaţa pielii cu atât veţi avea rezultate mai bune. Am văzut tatuaje din generaţia nouă îndepărtate după doar 4 şedinţe.

Când m-am reîntors în Timişoara eram deja împăcată cu tatuajul meu care încă se vedea, puţin ce-i drept, dar nu aveam nici o cicatrice însă pielea era vizibil agresată. După câţiva ani am hotărât că tot ce pot să fac ca să îl ascund este SĂ ÎMI FAC ALT TATUAJ peste el. Bineînţeles că noul tatuaj este făcut într-un salon autorizat, cu maşină şi tuşuri profesionale. Noul tatuaj nu m-a deranjat niciodată şi l-a acoperit pe vechiul foarte bine, doar dacă ştii şi te uiţi foarte atent îţi dai seama că este un cover.

Nu îmi pare rău ca am urmat procedurile cu laser, îmi pare rau că nu s-a reuşit îndepărtarea totală. Am ataşat două fotografii: prima este cu tatuajul cel nou în faza de contur, se vede clar tatuajul cel vechi roşu şi negru; cea de-a doua fotografie este cu tatuajul finisat, lumina nu este prea bună însă.

Notă: Comentariile clinicilor sau persoanelor care promovează clinici/medici pentru îndepărtarea tatuajelor nu voi fi publicate. Vă rog să vă faceți reclamă pe site-urile voastre.