În sfârșit nefumător – de Corina Allan

1994 – Anul în care am început să fumez, din curiozitate și bineînțeles din teribilismul tipic adolescentin.

2000 – Anul în care nu am fumat timp de 6 luni. Soțul meu (nu eram căsătoriți la data respectivă) îmi spunea că miros a fum, că toate hainele miros a fum, că toată casa miroase a fum. Dorind să îi fac pe plac am folosit plasturi cu nicotină (aduși din Marea Britanie, la noi nu existau atunci în farmacii) și nu am fumat timp de 6 luni (de fapt până când el a plecat în UK pentru o perioadă mai lungă, iar eu am rămas singură acasă).

2008 – S-a născut fiul meu, iar eu nu am mai fumat în casă din acel moment, niciodată. Ceea ce nu înseamnă că am redus prea mult numărul de țigări fumate zilnic.

2010 – Fumam un pachet de țigări pe zi. Nu știu de ce, dar mi-am dorit să nu mai fumez. De altfel nici măcar nu știam să îmi răspund la întrebarea: ‘De ce fumez?’. Și pentru că atunci când îți dorești ceva cu adevărat se întâmplă lucruri, am auzit întâmplător o conversație între două prietene, în care era menționată cartea lui Allen Carr ‘În sfârșit nefumător’. După câteva săptămâni mi-am cumpărat și am citit cartea. După ce am citit cartea am înțeles mai bine cum anume funcționează mintea mea în legătură cu fumatul și mi-am setat ca dată de lăsat de fumat o zi în care credeam că voi fi pregătită (cam peste 8 săptămâni de la data citirii cărții). A venit și ziua respectivă și eu nu am fumat. Mi-a fost destul de greu, am recitit cartea, dar eram agitată, nu reușeam să găsesc acel calm și acea bucurie pe care Allen le descria. M-am dus la farmacie și mi-am cumpărat țigări medicinale (sunt din plante, nu conțin nicotină). Nu am fumat prea multe, cu același pachet s-a lăsat și fratele meu de fumat.

Mi-au trebuit 3 luni înainte să devin calmă și liniștită și să nu mă mai gândesc la fumat. După aceea mă uitam la fumători cu milă și credeam că le sunt superioară pentru că eu am reușit să renunț la fumat. Chiar fumam câte o țigară la ocazii speciale, doar să îmi arăt că sunt nefumătoare și că de fapt țigările nu mai înseamnă nimic pentru mine. Și spuneam că nu voi mai fuma nici dacă țigările vor crește în copaci în loc de flori.

2012 – Momentul în care am realizat că încet încet, fumând câte o țigară din când în când, am ajuns să fumez 2-3 țigări pe zi și fumam doar 2-3 pentru că îmi impuneam să nu fumez mai mult decât atât, spunându-mi că sunt nefumătoare. Tot atunci am renunțat la a mă mai crede nefumător și am început să fumez mai mult.

Din momentul în care am acceptat ca sunt din nou fumător am început să am remușcări, să mă învinovățesc, să mă lupt cu fumatul, bineînțeles ‘ajutată’ de fratele meu (care este în continuare nefumător) și de unii prieteni care îmi aduceau aminte de vehemența mea împotriva țigărilor din timpul în care nu am fumat. Iar cu cât îmi doream mai mult să nu fumez cu atât fumam mai mult. Am recitit cartea lui Allen Car, am cumpărat țigările medicinale – nu am reușit decât să mă enervez câteva zile, apoi am renunțat la această variantă. Am făcut terapie pentru a mă lasă de fumat, m-am rugat la Dumnezeu, am încercat să îmi impun să nu fumez – rezultatul zero. În unele situații mă ascundeam atunci când fumam pentru că aveam impresia că oamenii mă judecă. De fapt eu mă judecam, eu aveam așteptări de la mine. Am trăit cu această luptă cu nicotina aproape 3 ani, câteodată eram destul de pornită împotriva fumatului (moment în care fumam mai mult), câteodată aveam multe alte preocupări foarte importante, iar lupta cu nicotina se dădea mai mult seara, înainte de a merge la culcare.

Am încercat și să răresc numărul de țigări, dar în cazul meu această variantă nu a funcționat. Cu cât încercam să fumez mai puțin cu atât deveneam mai agitată.

2015 – Anul în care m-am lăsat de fumat. Fără luptă, am acceptat că sunt nefumător și mi-am asumat această responsabilitate. Cred că Universul mi-a prezentat această soluție doar atunci când am fost pregătită pentru ea.

De câteva luni renunțasem la a mă lupta cu fumatul, lăsam lucrurile să se întâmple și mă observam cu atenție înainte de a fuma și după ce fumam. Am înțeles că fumez deoarece sunt dependentă de un drog. Iar acest drog, nicotina, este cel care îmi generează emoții puternice, mă face irascibilă și agitată atunci când îmi lipsește. După o călătorie cu avionul de 3 ore m-am observat și am constatat că nivelul meu de stres era foarte mare și că pur și simplu simțeam foarte puternic că am nevoie de o țigară.

Mi-am dat seama că nu îmi pasă de efectele nicotinei asupra corpului meu, deși știam foarte bine că nicotina poate cauza o grămadă de boli, chiar și cancer. Nu îmi păsa nici că miroseam a fum, că primul lucru și ultimul lucru dintr-o zi era țigara. Și nici de impactul asupra pielii mele nu îmi păsa, iar despre banii aruncați pe țigări nu mai spun nimic.

Am observat cele două aspecte ale fumatului din viața mea: dependența (nevoia de a fuma) și obișnuința (fumatul asociat cu anumite situații – de exemplu țigara de după masă) și am înțeles că va trebui să manageriez aceste două aspecte, nu doar dependența.

Am observat câte țigări fumez pe zi fără măcar să le acord importanță. Am observat și că țigările sunt un lucru de care depind în fiecare zi și fără de care nu pot fi liniștită. Și mi-am dat seama că eu nu doresc așa ceva în viața mea. Nu vreau să mă simt vinovată că fumez, nu vreau să fiu nervoasă atunci când nu fumez.

Am înțeles că nu am nici o opțiune în a alege sau nu să fumez, pur și simplu sunt dependentă, iar orice metodă de a-mi impune să nu fumez nu a făcut decât să mă ducă la stări de agitație, de judecată și de a mă considera o persoană slabă, fără voință.

Cred cu tărie că nici o persoană care nu a avut dependențe în viață nu poate înțelege un drogat, indiferent dacă drogul despre care vorbim este nicotina, alcoolul sau droguri de risc maxim. Și mai cred că fumătorii se amăgesc singuri atunci când cred că nicotina nu este un drog, doar pentru că nu îți crează stări euforice așa cum fac alte droguri și pentru că nu te poate ucide atât de repede.

În acel moment îmi doream să fiu liberă de această dependență și eram pregătită să îmi asum responsabilitatea de a fi nefumătoare cu tot ce presupune renunțarea la un drog: sevraj, senzația că îți lipsește ceva, că ai pierdut ceva, senzația că ceva drag s-a sfârșit. Eram chiar foarte curioasă de reacția mea și așteptam cu nerăbdare să îmi studiez noul comportament, cel de nefumător.

Iar în acel moment îi povesteam unei dragi prietene că am hotărât să mă las de fumat cu ajutorul pastilelor (despre care nu știam absolut nimic), iar ea mi-a spus că o prietenă chiar a reușit acest lucru și astfel am primit numărul de telefon al doamnei doctor Abrudan. Am sunat-o și am făcut o programare.

Am ajuns la dânsa, mi-am luat pastilele (Champix) și am plecat la birou. Am început să caut despre ingredientul activ pentru a înțelege cum anume funcționează aceste pastile și cum anume îmi vor afecta organismul. Champix conține un ingredient care distruge receptorii nicotinici, mai precis vareniclină.

Ce este și cum acționează vareniclina?

Pe scurt, vareniclina este un extract de plante (se găsește în mai multe plante cum ar fi Golden Rain Tree și Kowhai Tree), nu conține nicotină și nu crează dependența. Funcționează astfel:
1. Blochează efectul nicotinei – Nicotina nu mai aduce senzația de satisfacție cu care ești obișnuit
2. Distruge receptorii nicotinici – Deoarece receptorii sunt activați de vareniclină, ei scad treptat în număr

Nicotina este o substanță care activează anumiți receptori din creier, iar acești receptori eliberează dopamină (o substanță care ne dă senzația de plăcere, de satisfacție). După o scurtă perioadă de timp, organismul cere din nou acea senzație de plăcere, iar în timp se întâmplă următorul lucru: se mărește cantitatea de nicotină inhalată, se scurtează timpul între dozele necesare de dopamină, se mărește numărul de receptori nicotinici (receptorii pe care îi activează nicotina).

Vareniclina activează tot receptorii nicotinici, iar atunci când se administrează și nicotină și vareniclină practic țigara nu mai poate elibera dopamină pentru că receptorii sunt activați la nivel maxim de către vareniclină. Mai mult decât atât, administrarea constantă de valeniclină duce la micșorarea numărului de receptori nicotinici deoarece vareniclina eliberează cantități mult mai mici de dopamină, dar pe perioadă mult mai lungă. În acest fel vareniclina poate fi de ajutor atunci când apar simptomele de sevraj în urma opririi dozelor de nicotină.

Experiența mea cu Champix

Primele 3 zile se administrează doar 3 comprimate. Eu am luat prima pastilă vineri dimineața, după ce am citit prospectul și după ce am înțeles ce este vareniclina și cum acționează ea asupra organismului. Pe prospect scrie că ar trebui ca în zilele 8 -14 să fixăm o zi în care considerăm că suntem pregătiți să renunțăm la fumat. În prima zi de Champix mi-am observat foarte atentă reacțiile: întradevăr, țigările fumate nu îmi aduceau acea satisfacție obișnuită și de fiecare dacă când am avut impulsul de a fuma m-am întrebat dacă am nevoie de acea țigară și am simțit că aș putea și fără să fumez. Am lucrat cu mine la nivel psihic și am reușit, fără să mă străduiesc, fără să mă abțin din fumat și fără să devin irascibilă, să fumez doar câteva țigări pe parcursul zilei. A două zi, sâmbătă, am citit din nou cartea lui Allen Carr, care a avut un impact extrem de pozitiv asupra mea. Pe parcursul zilei am fumat doar 3 țigări, fără să îmi impun acest lucru. Am fumat doar când am simțit nevoia și am eliminat complet factorul obișnuință. Duminică dimineața nu am simțit nevoia să fumez și am hotărât că din acel moment nu mai are sens să fumez.

Pentru câteva secunde am intrat din nou în starea de teamă că voi pierde ceva, tipică dependenților, dar m-am încurajat amintindu-mi că de fapt eu nu simt nevoia de a fuma, această nevoie este reprimată de Champix și că dacă fumez o fac din obișnuință, iar orice obișnuință se poate schimba, este doar o alegere.
În următoarele zile, de fiecare dată când am simțit dorința de a fuma m-am încurajat și m-am felicitat pentru alegerea de a fi nefumător, mi-am adus aminte că nu am pierdut nimic, dimpotrivă, am câștigat libertatea de a alege.

După prima săptămână pastilele de Champix sunt mai mari, moment în care atunci când am luat prima pastilă dimineața am simțit o ușoară greață timp de 30 de minute, iar la ora 4 când am luat următoarea pastilă am avut o stare de vomă timp de 3 ore. Am sunat medicul și dânsa mi-a spus să iau doar jumătate de pastilă pe zi dacă simt efecte adverse, practic ¼ din cât luasem eu în ziua respectivă. În următoarele zile am luat ¼ pastilă, dar au fost 2 zile când nu am luat deloc. Pur și simplu am luat pastilele doar când am simțit nevoia de a fuma. După două săptămâni de la începerea tratamentului am fost la control la medic și dânsa mi-a dat o nouă cutie de Champix și mi-a recomandat să le iau în continuare indiferent dacă m-am lăsat sau nu de fumat.

Am luat ultima pastila doar în ziua respectivă apoi nu le-am mai luat. M-am simțit suficient de încrezătoare să nu mai am nevoie de ele pentru a-mi susține decizia de a nu fuma.

În primele 3 săptămâni în care nu am fumat am observat cu atenție cum organismul meu caută senzația de plăcere data de dopamină în mâncare și dulciuri. După aceea am hotărât că nu voi lăsa această dorință să mă copleșească și am renunțat complet la zahăr, sare și alte alimente gustoase (practic mănânc fructe, legume, cereale, orez, quinoa, lapte vegetal, pui și pește fierte sau pe grătar, fără condimente, fără grăsimi). Beau doar apă plată și multe ceaiuri.

De fiecare data când mintea mea spunea: fumează doar o țigară, îmi aduceam aminte că nu există ‘ultima țigară’ și că prima va fi cea care mă va transforma din nou în fumător.

Observațiile mele, ca nefumător

Am lucrat foarte mult cu stările de agitație, am conștientizat ce mi se întâmplă, iar în acel moment totul s-a schimbat, eu mi-am schimbat complet atitudinea față de acest drog. Nu simt că am învins, simt doar că am învățat o mare lecție de control și de atașament. Simt că sunt liberă și că nu voi mai fuma. Sunt recunoscătoare că am învățat această lecție pe o cale destul de simplă. Am înțeles că succesul nici măcar nu a fost important, succesul, renunțarea la fumat a fost o concluzie normală pentru munca depusă: conștientizare, liniștire a minții, renunțare la obiceiuri, dorința de a fi liberă. Drumul parcurs pentru a deveni nefumător este marele meu câștig, iar a fuma sau a nu fuma este o simplă alegere pentru că acum sunt liberă să aleg. Și aleg să nu fumez doar pentru că nu doresc o dependență în viața mea.

Cred că metoda voinței este cea mai grea metodă de a te lasă de fumat și cred că există multe variante care pot completa metodă voinței, pot susține voința în acest proces. Cred că orice fumător poate deveni din nou liber, dacă alege acest lucru conștient, iar pentru a deveni conștient este necesar să înțeleagă și să accepte că suferă de o dependență de un drog și să înceapă procesul de dezintoxicare.

Sfatul meu (în caz că doriți să vă lăsați de fumat):

1. Încercați să înțelegeți de ce fumați și de ce nu mai vreți să fumați.
2. Înțelegeri că fiecare fumător are o relație diferită cu nicotina, iar renunțarea la fumat este diferită de la persoană la persoană.
3. Cereți ajutor în a renunța la fumat. Cântăriți cu atenție toate variantele de a renunța la fumat.
4. De fiecare data când amânați să cereți ajutor vă lăsați păcăliți de mintea și de corpul care este dependent de nicotină. Nu sunteți lipsit de voință, sunteți doar păcăliți.
5. Nu vă luptați cu dependența.
6. Asumați-vă responsabilitatea de a fi nefumător.
7. Nu mai fumați – aveți susținerea de care aveți nevoie (ajutorul și metoda aleasă), aveți încredere că veți reuși.
8. Fiți fericit că sunteți liberi, că nu depindenți de nicotină pentru a fi relaxat sau a vă simți bine cu prietenii la o petrecere.
9. Nu căutați să umpleți golul lăsat de nicotină cu alimente, conștientizați ce se întâmplă și nu deveniți sclavul minții voastre.
10. Nu uitați că nu ați pierdut nimic, ați câștigat libertatea de a alege.

Cât costa tratamentul

Doamna doctor Abdrudan poate fi găsită la Centrul de consiliere pentru renunţare la fumat din cadrul Spitalului „Victor Babeş”, Timișoara. Există astfel de centre în toată țara. De asemenea există și un alt tip de medicament numit Zyban, bazat pe o altă substanță activă.
La prima vizită la medic se achită o taxă de 100 lei pentru consultație, iar medicamentele sunt gratuite, pe toată durata tratamentului. Din câte am înțeles, înainte de 2010 era gratuită și consultația.
D-na doctor Abrudan este medic specialist Pneumologie. În cazul în care doriți să apelați la această metodă de renunțare la fumat îmi puteți scrie un mesaj și vă voi pune la dispoziție numărul doamnei doctor. Numarul centrului l-am găsit pe internet, este 0256 220 010, dar nu am verificat dacă funcționează sau nu. De asemenea tot pe internet am găsit numărul 0735 075 993 ca fiind al doamnei doctor, dar eu am primit alt număr. Eventual încercați cele două numere și dacă nu funcționează scrieți-mi, iar eu vă voi pune în legătură cu dânsa.