Ești ceea ce gândești
În momentul în care am început să îmi tratez afecțiunile cutanate cu seriozitate am conștientizat că nu știu nimic despre organul bolnav (pielea) și despre cauzele îmbolnăvirii lui. Pot spune că m-a fascinat felul în care funcționează celulele pielii, dar mai ales impactul factorilor externi asupra ei. O gândire logică și o cercetare meticuloasă m-au făcut să acumulez tot bagajul de cunoștințe medicale (și nu numai) care m-au dus tot mai aproape de cunoașterea de sine și înțelegerea lucrurilor ce mă înconjoară.
Mintea mea curioasă nu s-a oprit doar la un singur organ al corpului și am cercetat cum funcționează organismul ca un întreg și ce impact au factorii externi asupra lui. Cand spun factori externi mă refer la orice ia contact cu noi în fiecare zi: mâncare, oameni, mediu extern, etc.
Mi-am dat seama foarte repede că e nevoie să fiu un bun observator pentru a înțelege în ce fel suntem afectați de mediul extern și am inteles la fel de repede că nu există medicament miraculos și că cea mai bună metodă de a trata afecțiunile de orice fel este un mod de viață sănătos în general. M-am întrebat de ce apar totuși bolile, dar medicina alopată nu reușește să explice cauza multora dintre ele. Este bine știut ca în dermatologie și endocrinologie mai avem multe de învățat din punct de vedere medical.
Eu nu sunt un om care se împiedică de limitări atunci când este vorba de a găsi raspunsuri. Ele au apărut tot atunci când s-au născut și întrebările mele. Știți deja că de fapt afecțiunile cutanate sunt doar efecte ale unor cauze interne și că tot ce face medicina este să trateze aceste efecte cu produse antibacteriene, antibiotice, antifungice, retinoizi, etc. Există foarte multe boli în fața cărora medicina alopată ridică din umeri. Psoriazisul e cel mai bun exemplu.
Acolo unde medicina opreste explicațiile vine spiritualitatea si spune că bolile sunt semnale de alarma ale corpului. Orice boală sau accident a fost provocat chiar de tine pentru a-ți transmite ca undeva, la nivel energetic, exista un dezechilibru. „Boala este un bec rosu care ne avertizeaza ca suntem pe un drum gresit.” Însănătoșirea este restabilirea echilibrului interior pierdut.
Cum vă explicați faptul că până și dermatologii dau vina pe stres atunci cand vine vorba de afecțiunile cutanate? Ce este stresul de fapt? Nu este ceva ce putem atinge, ceea ce face ca implict să acceptăm faptul că exista un plan invizibil (sau cum vreți voi să îi spuneți) pe care îl putem controla chiar noi. Ni se spune de atâtea ori că bolile noastre sunt datorale stresului și știm foarte bine că putem scăpa de stres, e logic că îl putem controla.
Să ne întoarcem la afirmația că orice boala este provocată chiar de noi. Mintea mea logică mi-a spus ca e foarte simplu să opresc acest lucru din moment ce chiar eu l-am provocat.
Am inteles că toate gândurile, emoțiile, obiceiurile și așteptările mele îmi induc sănătate sau boală în corpul fizic. „Noi suntem singuri răspunzători pentru starea noastră de sănătate, pentru fericirea sau nefericirea noastră. Nu Dumnezeu ne trimite boli, accidente sau suferințe (daca ați crezut vreodată asta), ci noi ni le creem singuri prin gandurile noastre distructive. Cu alte cuvinte culegem ce am semănat.
Boala nu trebuie considerată o pedeapsă sau o nedreptate. Ea este cel mai drept act din existența noastră pentru ca a fost generată de comportamentul nostru mental și afectiv. Prin gând, omul se îmbolnăvește și tot prin gând el se vindecă.”
„Tot ceea ce percepi cu ajutorul simțurilor – ce vezi cu ochii, ce auzi cu urechile – e doar o iluzie.
Realitatea este ceea ce se întâmplã în lumea invizibilã. Înainte de a fi vizibil, orice trece prin planul invizibil. Nimic pe pãmânt nu existã fãrã sã fi fost imaginat, gândit sau visat. Aceasta e marea putere a ființei umane.
Gândul e o imagine pe care o trimiți în lumea invizibilã. Creând aceastã imagine, hrãnind-o cu puterea ta, tu îi dai viațã. Gândul se alimenteazã din sentimentele, emoțiile și așteptările tale. Și, în final, tu îl faci sã fie vizibil în plan fizic. Cosmosul își are legile sale. Și, urmând aceste etape, tu poți determina sã se întâmple ceea ce vrei. Dar, înainte de a începe, trebuie sã devii conștient, pentru cã cea mai mare parte a timpului ignori ceea ce gândești.
Gândurile tale sunt atât de inconștiente, încât provoci lucruri pe care nu le doresti.
Singurul rãspunzãtor de ceea ce ți se întâmplã ești tu.
Pentru a ajunge sã fii stãpân pe viața ta trebuie sã devii mai constient. Nivelul conștiinței umane e atât de slab, încât cea mai mare parte a timpului omul nu știe cu adevãrat ce spune, ce face și ce gândește; totul se întâmplã în mod mecanic. De câte ori pe zi ți se întâmplã sã-ți pui întrebãri înainte de a spune sau a face ceva? E timpul sã devii mai constient de viata ta!
Oprește-te pentru câteva secunde; fã câțiva pasi în interiorul tãu și observã care sunt gândurile tale cele mai frecvente în cursul unei zile. Ți se întâmplã des sã spui „durerea mea de cap”, „durerea mea de spate”, „problema mea”? Vezi, îi dai atâta atenție, pui în ea atâta energie, încât durerea din tine persistã. Devii ceea ce gândești!”
Toate aceste idei și multe altele asemenea, m-au dus pe un drum care mi-a pus în față experiențele de care aveam nevoie să îmi confirm informațiile pe care doar le știam sau intuiam. Niciodată însă nu am dat medicina la o parte și cred că vindecarea din interior este singura vindecare posibilă însă asta nu înseamnă că e nevoie să trăim cu aceste afecțiuni în corpul nostru fizic. Pentru fiecare dintre noi există un tratament ideal al simptomelor (naturist, alopat, homeopat, etc) care ne ajută corpul pentru că și ajutorul din exterior are partea lui de importanță, dar adevărata vindecare începe în momentul în care acceptăm cat de mult contează felul în care ne influentează gândurile, dorințele, speranțele noastre și începem să le schimbăm în mental și emoțional.
„Acceptând ideea cã ai materializat anumite lucruri, bune sau rele, prin tine însuți și cã ai o mare putere, nu e minunat sã-ți dai seama cã poți sã-ți folosești energia pentru a face sã ți se întâmple numai lucruri bune?
Gândește-te, dureazã numai un minut sã vizualizezi fericirea! Corpul tãu se va resimți imediat. Tot un minut dureazã sã-ți spui: „Bietul de mine, nimeni nu mã iubeste” și fericirea ta s-a volatilizat încã de la începutul acestui gând. Dureazã numai o clipã sã încetezi sã mai critici, sã râzi sau sã iubești. De la o clipã
la alta observi cã tu ești acela care-și schimbã propria viațã.
Îți croiești viața în funcție de ceea ce decizi sã vezi cu ochii, când, în realitate, trebuie sã încerci sã vezi cu ochii din lãuntrul tãu. Cautã frumusețea dincolo de urâțenie, cautã dragostea dincolo de criticã. Vei face astfel un pas cãtre înțelegere.”
Nu am spus nimic nou cu toate astea, nu am făcut decât să dezvolt puțin ideea „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”, dar de fapt despre asta este vorba în viață.
Cum să avem grijă de corpul nostru este relativ simplu. Cum ajungem să avem o minte sănătoasă este partea interesantă a vieții noastre și fiecare dintre noi are drumul lui spre căutare și cunoaștere, însă atunci când vorbim despre boli concluzia este una singură: „Medicul pansează rana și Dumnezeu o vindecă.”
„Din punct de vedere spiritual cauza afecțiunilor cutanate care se manifestă prin pustule de orice fel este neacceptarea propriei persoane așa cum este ea.
Alergiile sunt rezultatul supărărilor interioare, al nemulțumirilor față de oamenii apropiați și lumea înconjurătoare. Afecțiunile cutanate de orice fel subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuși. ” – există mai multe cauze ale bolilor, acestea sunt doar cateva exemple și nu sunt valabile pentru toți oamenii care au respectivele boli, noi suntem până la urmă diferiți ca indivizi.
multumesc pentru cuvintele frumoase si pentru imbold. chiar aveam nevoie.
Ar fi frumos, sa fie intr-adevar asa. 🙂 Pentru mine insa exista mai multe neconcordante in poveste, care nu mi se par plauzibile. Unde se incadreaza spre exemplu in teoria asta copii mici si nou nascutii care se imbolnavesc? Ca nu e ca si cand putem spune ca au gandit sau imaginat ei ceva ce s-a materializat intr-o boala mai mult sau mai putin grava. Asta ar contrazice tot ceea ce se stie pana acum despre dezvoltarea creierului, a imaginetiei, a simturilor, etc.
Buna Silvia,
Nu inteleg de ce copiii mici ar trebui priviti altfel decat adultii. Si ei au universul lor cu tristetile si bucuriile lor, sunt egali cu noi, cu nimic mai prejos.
Bineinteles ca este vorba despre mai mult decat gandire si imaginatie pentru ca nou nascutii vin cu un bagaj energetic predestinat care la inceput este foarte bine materializat in viata de zi cu zi. Doar dupa aparitia discernamantului intervine liberul albitru si omul (asa cum il vedem noi in plan real) isi face simtita personalitatea. Bagajul energetic este insa acolo si este un posibil viitor. Nou nascutii cu boli grave sunt un subiect aparte despre care s-a scris foarte mult insa eu am scris articolul pentru adulti. Nu stiu care este teoria despre dezvoltarea creierului in care crezi, dar cea pe care o stiu eu nu este contrazisa cu nimic de cele scrise mai sus. Oricum spiritualitatea completeaza stiinta, nu o neaga. Si invers.
Bineinteles acestea sunt observatiile mele si nu trebuie sa fim cu totii de acord. Dar doar cercetand putem evolua.
Minunata ideea acestui articol si, personal, aveam nevoie sa citesc astfel de lucruri acum. Multumesc, Corina!
Da, ai dreptate, nu as vrea sa intram in discutii contradictorii pe teme de spiritualitate si religioase, pentru ca si eu sunt de acord ca fiecare sa creada in ce ii face lui bine sa creada. 🙂
Legat strict de articol insa, nu m-am regasit deloc in teoria asta ; „Afecțiunile cutanate de orice fel subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuși. ”
Ca si persoana care are de mult prea multi ani probleme de tot felul cu pielea, de la acnee pana la alte chestii chiar mai grave, pot sa spun ca nu ma regasesc, in mod special in partea asta cu „teama individului de a se exprima total”. As zice chiar ca sunt undeva la polul opus, destul de impacata cu lumea fata de alti invidivzi cu tenul perfect si nu obisnuiesc sa tin nimic in mine, nici macar cand ar trebui. 😀
Drept pentru care ti-am si scris parerea mea, nu ca sa te conving ca eu am dreptate, ci pentru ca citindu-te de mai multa vreme te consider o tipa inteligenta si eram curioasa cum ai ajuns tu la aceste concluzii si cum iti explici anumite lucruri.
Pentru mine personal, singura explicatie legata de problemele mele cu pielea pe care o cred e cea legata de genele proaste mostenite de la maica-mea care se confrunta cu multe din problemele cu care ma confrunt si eu. 🙂 Nothing very spiritual about that, I know.
Buna Silvia,
Concluzia ca „Afecțiunile cutanate de orice fel subliniază teama individului de a se exprima total, de a fi el însuși.” nu imi apartine (nu eu am facut studiile pe aceasta tema) si probabil ca nu isi are locul in context. Doream doar sa subliniez faptul ca afectiunile cutanate pot avea o multime de cauze dintre cele mai diverse. Oamenii sunt atat de diferiti incat sincer nu cred ca exista doua manifestari identice ale bolilor.
Nici nu incercam sa bag toti oamenii cu afectiuni in aceeasi gramada, desi se pare ca am reusit.
Am spus mereu ca fiecare este diferit desi suntem asemanatori. Tot ce incercam sa explic in articol este ca omul este ceea ce gandeste, iar asta influenteaza toata viata lui, inclusiv bolile. Bineinteles ca viata este mai mult decat gandire si nu incerc sa transform blogul intr-unul spiritual, incerc doar sa aduc in prim plan cateva din ideile expuse mai sus cu intentia de a ajuta orice persoana care citeste acest articol in special pe cele care deja si-au pus intrebari in aceasta directie.
Am inceput sa imi tratez afectiunile cutanate cu ajutorul medicinei traditionale care cu siguranta m-a ajutat foarte repede sa scap de tot felul de probleme, dar momentul in care am inteles de fapt ca tratez efecte si nu cauze a fost momentul in care am inteles cat de importanta este atitudinea si gandirea vis-a-vis de boala mea. Pentru ca stim bine ca bolile recidiveaza. Experienta mea mi-a confirmat ca un mod de gandire corect ma ajuta sa imi vindec afectiunile cutanate. In tot acest proces al gandirii nici nu trebuie sa includem spiritualitatea daca nu vrem, toate afirmatiile raman valabile.
Urmeaza un articol in care as vrea sa explic cum ne putem ajuta singuri si mai ales care ar fi atitudinea potrivita pentru ca afectiunile cutanate sa fie vindecate in cel mai scurt timp si sa mai important, sa nu recidiveze, articol care va fi de ajutor unor persoane si unora si asta datorita faptului ca suntem atat de diferiti.
Informatiile din articolele mele sunt potrivite doar unor persoane si unora nu, desi toate informatiile sunt corecte din punct de vedere medical (ma refer aici la toate articolele ce au sursa jurnalele medicale). Totusi faptul ca bolile sunt influentate de gandirea noastra este valabil pentru toti, dar nu este singurul lucru care le influenteaza. As putea enumera o duzina de motive pentru care suntem bolnavi, dar nici macar asta nu conteaza. Tot ce conteaza este ca noi suntem „proiectati” sa fim sanatosi si ca tot noi ne putem ajuta in procesul de vindecare. Si mai mult de atat, tot noi putem preveni bolile.
Iti multumesc pentru comentariu si regret ca nu m-am exprimat foarte bine. Scrisul/cititul sunt forme de comunicare care lasa loc interpretarilor, informatiile sunt preluate de creier si procesate in functie de o serie de paramentrii care sunt diferiti de la persoana la persoana. Sper ca pe viitor sa fiu cat mai precisa.
Iti multumesc si eu pentru raspuns si lamuriri si chiar astept cu nerabdare articolul in care povestesti cum ne putem ajuta singuri legat de afectiunile cutanate si ce anume ai observat si schimbat tu in modul tau de gandire si te-a ajutat in acest sens.
Mi-a placut ce ai spus, ca „doar cercetand putem evolua”, cu asta sunt intru totul de acord si de aceea sunt mereu deschisa sa aflu chestii noi chiar daca (sau mai ales daca!) nu se muleaza perfect pe convingerile mele prezente.
Buna…..Corina …sunt una dintre multele adolescente cu probleme ale tenului acneic si nu numai…Suferinta mea a inceput in urma cu cateva luni iar cosurile mele se agraveaza tot mai rau…am incercat tratamente de tot felul mergand la dermatolog fara nici o amelioRARE….acum aplic rutina care ai postat-o tu aici la sectiunea pt tenul gras….si sper sa fie mai bine…sunt cam disperata deoarece am o varsta…la care aspectul fizic ma preocupa tot mai mult…dar citind ultima ta postare ….am sa incerc sa respecct cele cateva reguli de mai sus…Pe curand Pasagero!!!!
Eu sunt de acord cu ideea de baza a articolului si mai cred ca cel mai important in calea vindecarii e sa fi sincer cu tine insuti! Dar acest lucru e greu de realizat si de aici apar discutiile…succes in continuare!
Ai dreptate CorinaLcunosc pe cineva care atata s-a gandit la cancer pana si l-a indus,insa sa stii ca pe langa factorul psihic, bolile sunt influentate si de niste factori extrinseci independenti de vointa sau de psihicul nostru:mostenirea genetica care se manifesta inca din viata intra-uterina,adica aduc pe lume genele tatalui care si el le are de la familia lui si genele mamei si a familiei ei ,al doilea factor care ne influenteaza in mod negativ existenta este poluarea care a atins cote alarmante.
Buna Mariana,
Sigur ca stiu, bolile pot avea o multime de cauze interne sau externe foarte diferite si intotdeauna o boala are mai multe cauze.
Gandirea noastra este una din aceste cauze.
Buna Corina,
Interesant articolul. Eu cred ca principala cauza a bolilor noastre , si subliniez principala, dar nu singura, este…..imperfectiunea. Am fost proiectati cum ai spus tu sa fim perfecti si fara boli, si sa traim vesnic (adaugarea mea), insa imperfectiunea fizica ne doboara. Putem sa ne mutam la tara, sa mancam sanatos, cat mai crud, sa avem o viata linistita fara stres, numai cu ganduri bune….insa la 70-80 de ani tot mori. Singura realizare, ca sa-i spun asa, e prelungirea vietii actuale. Pentru majoritatea e suficient, pentru ca nu au alta speranta. Pentru mine e o perspectiva trista. Totusi….speranta nu moare ultima. Speranta nu moare nicioadata. Toate bune.
Buna Nicole,
Eu cred ca noi suntem perfecti, dar ne departam de perfectiune atunci cand ne nastem doar pentru a o cauta o viata intreaga, pentru a experimenta viata asa cum este ea.
Iar daca murim la 70-80 de ani este pentru ca noi (ca specie umana) am ales asta. Singura realizare a unei vieti sanatoase numai cu ganduri bune este FERICIREA. Personal nu caut sa imi prelungesc viata, nici macar nu am apucat sa o traiesc, nu o sa ma intreb acum cand se va sfarsi ea pentru ca am inteles ca viata, desi predestinata, mi-o fac tot eu, iar daca acum o sa ma ingrijesc de mine (pe toate planurile) voi avea o viata frumoasa si voi ajunge la 70,80 de ani sa fiu suficient de intelepta ca sa inteleg sfarsitul asa cum este el, nu iluzia pe care au creat-o oamenii despre ei.
Pentru mine viata are o perspectiva frumoasa (am scris mai multe in articolul Si totusi, cum ne tratam afectiunile cutanate) si daca am ales sa vin aici, sa ma nasc, sa traiesc si sa mor, nu o sa ma intristeze alegerile mele, ar cam tarziu, nu-i asa?
Gandirea pozitiva este gandire pozitiva si nu include perspective triste 🙂 Dar si ea trebuie sa inceapa de undeva pentru ca nu se obtine intr-o secunda.
Apropo, ai darul de a anticipa, stii asta? Te-ai putea folosi de asta in drumul tau.
Nu vreau sa intru in chestiuni religioase, desi eu cred ca ar fi o dezbatere frumoasa, insa eu cred ca am fost creati perfect la inceput, creati sa traim vesnic, asta ne-o spune corpul nostru care se regenereaza si dorinta apriga a fiecaruia de a nu muri. Insa scopul divin a fost un pic deviat dar el a ramas acelasi si se va realiza. Cu totii simtim nevoia de o schimbare, una radicala, definitiva care sa puna capat problemelor si suferintei din lume, nu doar la nivel individual. Eu de speranta asta vorbesc, cea care nu moare si-ti da implinirea sufleteasca care te ajuta sa treci peste toate problemele.
Viata asta data de D-zeu, e asa de frumoasa, cu toate imperfectiunile si necazurile ei. E de datoria noastra sa o traim frumos si sanatos, cu respect fata de corpul nostru si de mediul inconjurator. E lucrul minim pe care-l putem face pentru noi si pentru cei din jur. Ei, gandeste-te cum ar fi sa fii perfect intr-o lume perfecta!!!! Doar un vis? Hmm…
Cat despre darul de anticipa, nu stiu, e posibil. Mi s-a spus ca sunt un fin observator. Mi-ar fi placut sa fiu psiholog, e adevarat :-). Dar viata ne duce pe cai nebanuite….Live to the fullest, in a healthy way! This is happiness!
Foarte interesant articolul, pana la urma tratamentul trebuie sa inceapa prin „detoxifierea” mintii si a sufletului. Ai pomenit la un moment dat intr-un articol de meditatii, crezi ca asta te ajuta sa-ti „programezi” modul de a gandi? Sunt convinsa ca o atitudine pozitiva va da rezultate pozitive, dar ce te faci cand mintea o ia razna cum vrea ea? Ca si „tratament” pentru bolovanii de pe suflet, nu stiu decat meditatia/rugaciunea sau efortul fizic sustinut. Asta fara sa iei in calcul sedintele la psiholog :).
Buna Lorelei,
Am scris mai multe in articolul „Si totusi, cum ne tratam afectiunile cutanate?”.
Iti citesc blogul aproape de la „nasterea” lui si incerc sa aplic tot ce ai incercat sa ne inveti (cred ca l-am recomandat tuturor cunoscutilor mei) insa ultimele articole intregesc perfect tot ce ai vrut sa spui. Felicitari pentru atata munca si dedicare!
@ Nicole,foarte frumoasa postarea ta!
Haideti sa va spun si eu o particica interesanta din viata mea(poate facem psihoterapie de grup),pe care nu o cunosc foarte multi
In urma cu 7 ani,mi s-a descoperit o tumora la sanul drept.In urma mamografiei de la EUROMEDIC Arad,am fost indrumata spre Institutul Oncologic Cluj.As fi preferat sa mor,dar nicicum sa aud de cancer!Mama mea a fost operata de Cancer mamar si toata viata am dorit sa nu ajung ca ea! Si totusi…
M-am dus dupa lungi rugaminti ale familiei si colegilor,la Institutul Oncologic Cluj! Aveam 39 de ani si de cand am pus piciorul in acel spital,am inceput sa plang! Am fost consultata iar diagnosticul s-a confirmat.Trebuia sa imi aleg doar medicul care sa o faca! Asa a fost atunci,aveai dreptul sa iti alegi tu,medicul
Am avut o inspiratie de moment- sa cer sa fiu operata de catre profesorul care a operat-o pe mama.Numai ca acel profesor lipsea din clinica pentru 3 luni.Am mers la un alt medic caruia i-am explicat ca doresc sa fiu operata doar de domnul profesor!!!!
Mi-a spus ca pentru asta, trebuie sa semnez si dupa un alt consult,m-a lasat acasa cu recomandarea sa vin si luna urmatoare sa vedem daca nodulul a mai crescut si sa vedem daca nu au mai aparut metastaze! Am mers si luna urmatoare si din fericire,totul era la fel!
Am fost instiintata ca in curand va trebui sa ma operez pentruca domnul profesor se va intoarce inapoi in clinica.
Coboram strada Victor Babes la brat cu sotul meu si ma tot gandeam de ce eu? Ma gandeam ce rau am putut face de am ajuns acolo?? Mi se parea nedrept,incorect…
M-am intors acasa ,unde fiica mea avea examenul de capacitate! Voiam sa traiesc ,voiam sa cred ca este doar un vis urat si ca atunci cand ma voi trezi nu va mai exista niciun nodul nicaieri!!! Imi era frica de sunetul telefonului pentruca stiam ca ma vor anunta sa merg la operatie
Oricum nu imi ardea de nimic si totusi intr-o zi cand m-am dus la niste mici cumparaturi,am intalnit un cadru didactic care m-a intrebat ce fac!!!! I-am povestit pe scurt cam ce se intampla cu mine.Femeia mi-a spus,”hei,nu dispera,vezi ca in Cluj,pe strada Albini (nume propriu de cercetator clujean) exista o biserica unde se fac vindecari! Eram credincioasa,dar foarte sceptica la spusele acelei doamne.Ma tot gandeam „despre ce vindecari vorbeste si asta!!!”
Intr-o zi a sunat telefonul,trebuia sa merg intr-o zi de luni la Cluj,pentruca deja domnul profesor venise si fisa mea era la dansul!
Pentru a nu stiu cata oara mi-am facut bagajul sa merg cu sotul meu la acel spital! Sotul unei farmaciste s-a oferit sa ne duca cu masina lui.Pe drum ma tot gandeam daca pentru mine va mai exista si drumul de intoarcere! Am vazut multe lucruri simple pe care pasna atunci le ignorasem total:pasarele iarba,copaci,o natura perfecta,asa cum spunea Nicole in postarea ei
Am ajuns la cabinet ,tremuram din toate incheieturile;am fost consultata dandu-mi-se acelasi diagnostic si acelasi prognostic. O explicatie pe care nu as dori sa o mai aud in viata mea:”pentru o supravietuire mai lunga trebuie extirpat sanul drept si vidat ganglionii axilari”
Primul impuls a fost sa fug cat mai departe si atunci mi-am adus aminte de DUMNEZEU,si de vindecarile despre care vorbea femeia aceea.Mai aveam ragaz doua zile pana ce trebuia sa ajung „la cutit”,asa ca am decis sa caut acea biserica.Nu a fost greu de cautat pentruca desi eram in centrul orasului Cluj, prima persoana intrebata ,mi-a explicat locatia,orarul si cum se ajunge acolo.
Am mers acolo cu un moral la pamant ,cu o credinta aproape de zero,cred ca mai mult asa din instinct! Era o biserica Penticostala,erau acolo 4 predicatori si biserica plina, asa ca desi ne-am cautat locuri in spate ,am gasit doar doua locuri libere pe randul al doilea din fata.Nu stiu nici acuma cam ce au predicat oamenii aceia pentruca ,eu una parca nu mai aveam astampar,imi venea sa plec cat mai rapid de acolo si eram mai atenta la ceas decat la predica! Cam dupa vreo ora si jumatate un predicator a facut un apel”cine este bolnav,sa vina in fata!” M-am dus cu sotul meu de mana prima,pentruca voiam sa plec repede de acolo.Asa de mult imi doream sa se termine odata totul! A venit la mine unul dintre predicatori si m-a intrebat ce probleme am,i-am spus ca trebuie sa imi taie sanul!!!! M-am uitat putin in spate si am vazut ca randul format era foarte mare,am vazut si mame cu bebelusi in brate.
S-au apropiat de mine toti cei 4 predicatori care s–au rugat cu mainile deasupra capului meu asa:”Doamne FA,ca aceasta femeie sa mearga acasa cu organele intregi,in numele Domnului
Isus”,dupa care eu am inceput sa plang pentruca imi dadusem seama ca sunt asa de nevrednica de multe lucruri,pe care nu prea le constientizasem pana atunci! M-am rugat si eu incet si i-am spus lui DUMNEZEU ,multe ,dar nu am avut curajul sa IL rog sa ma vindece ci ma rugasem doar ca DUMNEZEU sa imi amane boala pana ce va trece fiica-mea examenul de capacitate!Nu am simtit nimic anormal!
Peste doua zile m-am dus la Clinica pentru internare;a venit si domnul profesor pentru a planifica operatia! L-am rugat sa il lase pe sotul meu cu mine macar cateva zile, pentruca era cadru medical,pentruca eram foarte alergica dintotdeauna si pentruca aveam un diabet zaharat de tip II.
A fost de acord! M-am dezbracat tremurand sa vada cum sa execute acea operatie Si ,surpriza mare….nodulul si ce mai era pe-acolo,nu mai existau nicaieri.M-au palpat 3 medici,am fost trimisa sa imi mai fac inca doua radiografii,insa nu mai era absolut nimic.Am fost intrebata daca in acele 2 zile facusem ceva deosebit si le-am spus despre biserica! Profesorul a exclamat! „bine ai facut ca ai mers acolo!” Am primit cateva recomandari: sa nu mai iau vreodata injectii cu vitamina B12 si sa nu mai stau la soare deloc!
Mi-am dat seama acasa ca DUMNEZEU,chiar exista,ca poate face lucruri atat de minunate si de perfecte ,mi-am vazut fiica nu numai cu examenul de capacitate luat ci si studenta la medicina(acum anul IV),diabetul pe care il aveam de 4 ani,disparuse.Atunci aveam valori cu tratament si dieta adecvata de peste 250mg/dl iar acum daca mananc o ciocolata abia daca se ridica la putin peste 80,la soare am stat in fiecare an la mare,fara nicio protectie si uneori chiar si la orele interzise !!
Nu as sti sa spun ce s-a intamplat pentruca nu stiu,insa daca pana atunci voiam vila,masina ca a lui…si alte lucruri de genul asta,acum ma bucur de razele de soare,de zapada,de firul ierbii si de cate ori mergem in concediu imi exprim admiratia fata de toata perfectiunea creatiei lui Dumnezeu,care pana atunci parca nici nu exista pentru mine
Asta este o particica din viata mea,nestiuta decat de cativa apropiati .scuzati comentariu prea lung si aveti imcredere in Dumnezeu,pentruca sigur ,maine va fi mai bine!
Buna Mariana,
Iti multumesc ca ai impartasit experienta ta cu noi. Lumea este minunata si perfecta si sper ca toti oamenii sa vada asta intr-o zi.
Draga Mariana,
Ma bucur ca experienta ta a avut un final fericit, si ai dreptate, trebuie sa ne bucuram de lucrurile simple, uneori prea simple ca sa le dam atentie….Fii curajoasa si puternica pe mai departe, pastreaza-ti optimismul, caci corpul nostru reactioneaza la ceea ce gandim si simtim. Mai presus, pastreaza-ti increderea in Dumnezeu, eu am convingerea ca el va pune capat suferintei si problemelor oamenilor in curand intr-un mod extraordinar. Sanatate si numai bine.
Esti un exemplu de persoana care a incetat sa se mai uite la medici ca la niste zei atotstiutori, realizand faptul ca vindecarea a venit de la Dumnezeu
Iti multumesc pentruca ai avut rabdarea nexesara sa citesti totul!